Da.

Da, am ajuns ca la ora 1 si 8 minute sa citesc poezii(repet POEZII) de Nichita Stanescu. Nu inteleg mai nimic din ce citesc. Sunt limitata, dar eu citesc. Simt nevoia sa citesc cuvinte frumoase, sa-mi creez imagini frumoase. Dubios, atat pot spune. Ieri, cand m-a prins o naravasa de ploaie pe la Piata Unirii, am intrat in Mc Donald's, mi-am luat o cafeluțăn si am scos din geanta 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi' de Camil Petrescu. Acum o sa va uitati tâmpi la monitor si o sa va intrebati ce cauta cartea asta la mine in geanta. Raspunsul este ca printre farduri, ochelari de soare & co. am reusit sa-i fac loc si cartii asteia, doar doar mi-o veni cheful s-o citesc, dat fiind faptul ca face parte si din bibliografia pentru clasa a 10-a. Un gen de terapie(ca pentru dilii), s-o stiu acolo alaturi de mine, sa ma preseze ca TREBUIE sa o citesc; fiindca v-am zis ca in ultimul timp nu prea imi mai sta capatana la nimic. Asa, cum ziceam, am scos cartea, m-am asezat comod, picior peste picior si am inceput sa citesc. Si am citit si am citit, etc. la la la, pana am ajuns la pasajul in care personajul principal Stefan Ghiorghidiu isi descrie nevasta: 'cu ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar, cu neastamparul trupului tanar, cu gura necontenit umeda si frageda, cu o inteligenta care irumpea, izvorata tot atat de mult din inima cat de sub frunte, era, de altfel, un spectacol minunat.' Buun, asta a fost partea in fata careia, fratilor, efectiv am inceput sa plang. Bine, nu va imaginati ca plangeam ca o baba dintr-un sat ce merge alaturi de cotregiul funerar, nu; dar de ce sa nu recunosc ca mi-au fost smulse niste lacrimi. Nu stiu exact de ce m-a atins atat de tare descrierea asta. Am avut prilejul sa citesc altele si mai pompoase, pline de metafore si metaforele care il determinau probabil si pe Iron Man sa verse o lacrima de petrol. Poate cantitatea imensa de 'frumos' cuprinsa in acele cuvinte simple; 'Atata frumos in niste cuvinte simple'. Si totusi, dupa cum v-am zis, 'frumosul' l-am intalnit in doze infinit mai mari si totusi nu m-a sensibilizat atat de tare. Dupa aceasta scena de tipul Acasa TV (fata in Mc Donald's, cu cartea in mana , careia pe obraz ii fuge o lacrima..ce dramatic, ce trist, haideti sa ne taiem in grup cu lamaa..sau mai bine sa comandam doua meniuri Big Tasty mari cu sos dulce acrisor si maioneza.varianta b clar.), am inceput sa vreau 'FRUMOS'- Pansament pentru traumele suferite in luna mai, rani pline de puroi galben si inglodate pe margini de sange negru, coagulat de scarba. Asa am deschis cartile de poezii. Aici frumosul este omniprezent; ii simti omniprezenta, chiar daca nu il percepi in toata profunzimea. Stii ca e si asta e tot ce conteaza. Apoi devine aidoma unui drog, azi de exemplu trebuia sa plec si nu puteam, chiar nu puteam sa las cartea din mana, am si intarizat la locul de intalnire din cauza asta. Parca ma lipise cineva cu 'Picatura', eram ca intr-un gen de transa, nu vroiam decat..FRUMOS si mai mult FRUMOS.



Da, si nu sunt nebuna si nici partial indragostita.