Aia bună, aia rea.

Dand la o parte cu grebloiu' toate traumele prin care am avut (s)extraordinarul prilej de a trece in decursul lunii mai, sa zicem ca sunt OM din nou(ce adanca a sunat asta, ma iau la intrecere cu sonda de forat petrol din curu' marii). Nu, pe bune, nici la du$m@n! nu le recomand o asa luna cum a avut Antonica. Pe moment am zis ca o sa ma duc la manastirea Cernica si ca acolo o sa-mi putrezeasca fiecare osisor. Pe urma m-am gandit sa ma spanzur cu mausu'(in haus), pe urma sa inghit toate componentele Unitatii Centrale, pe urma sa ma rad in cap mai ceva ca Britney Spears si dupa aceea sa-mi dau foc. In final am ajuns la concluzia ca sunt o psihopata si ca trebuie sa ma calmez cu o tigara, doua. M-am calmat cica in decursul lunii iunie. Cica. Ma rog, poate chiar meritam o asa perioada, fiindca intr-adevar nu sunt o sfanta. Da, nu sunt. Altii sunt si mai bagati in rahat ca mine, dar acum vorbesc strict de propria mea persoana. Sunt in ultimul hal de rautacioasa, mistocara, exchibitionista, orgolioasa, egoista si zgarcita. Vad chestia asta si incerc pe cat posibil sa ma temperez. Uneori insa devine extrem de greu, caci parca aceste super 'calitati' fac parte din mine aidoma organelor; ma guverneaza si de aceea tind sa sar calutu' mai mult decat trebuie(mult mai mult), dar atunci intervine 'ăl de Sus cu toata maiestria si imi da vreo doua peste capalau de imediat ma asez in banca mea schelalaind ca un catel la castrare. E cel mai bun 'calmant'. Bun, in sensul de eficient, caci gust dulce sigur nu are. O astfel de pastiloaie pe care a trebuit s-o inghit a fost luna mai. Am realizat ca in trei zile poti sa decazi cat in 235423543543, ca unele experiente te pot determina sa iti doresti sa te faci lesbiana sau calugarita. ca bautura pe stomacu' gol te determina sa faci lucruri mai mult decat necugetate si ca sunt o salbaltica in care urla hormonu' exchibitionismului. Pe cat sunt de rationala, pe atat ma fascineaza interzisul, andrenalina, lucrurile 'de nefacut', extreme. Din asta reiese ca sunt o persoana duala, cu doua parti antitetice: Antonica cea critica asupra tuturor gesturilor 'necugetate' si a atitudinilor 'deficitare', Antonica cea cu principii, cu ancora bine infipta in realitate; iar cealalta, o Antonica 'slaba', influentabila, care tinde spre toate relele cele mai rele, ce se arunca direct in gura balaurului. Ceea ce ma mai salveaza (pe langa Doamne-Doamne) este faptul ca atunci cand partea 'rea' intrece masura si incepe sa castige teritoriu, la un moment dat intervine partea 'buna'(aia cu baghetica si aripioare fulgoase)si ii da sutulete asa ritmice pline de critica pana ce balanta se echilibreaza si ma arunca din nou pe linia de plutire. Teoretic omul ar trebui sa fie facut dintr-o singura bucata, cel mai bine se zice in Coran ' In pieptul omului poate batea o singura inima, nu doua'. Practic, insa, fiecare individ e facut dintr-o parte 'rea' si o parte 'buna', dar la mine ma lasa wordless discordanta dintre cele doua, nu cred ca mai e mult si jumatate din mine se va colora in alb, iar cealalta in negru. Si stiti ce e si mai ciudat? Fiindca eu imi dau seama de toate lucrurile astea. E curios cat de obiectiva pot fi uneori cu mine si cat de 'la rece' ma pot vedea. Intrebarea fireasca ar fi acum 'Pai si de ce mama dracului nu faci nimic Antonico, daca tot 'te vezi' asa de bine?' Cred ca am fost destul de explicita, defectele enumerate mai sus, parca ma compun asa ca pe un puzzle. Sunt niste piese rupte, care pe moment le lipesc cu scuipat, doar ca sa nu li se mai ridice colturile. Daca le scot si le arunc direct, puzzle-ul nu va mai fi complet, fiindca nu pot sa urinez alte piese la fel. Asa ca incerc sa le uniformizez acele colturi pe cat posibil, ele se ridica iar si iar. In timp, insa, dupa mute eforturi, scuipatul se va face super-glue(o minune Dumnezeiasca, ceva) si atunci Antonica va fi o 'almost Santa-Antonica'.
Acum suntem in iunie, chiar la sfarsitul lui iunie si pot sa zic ca dupa un intens brain-storming, am realizat ca totusi merita sa nu ma fac calugarita la Manastirea Cernica(asta e concluzia concluzoasa a tuturor concluziilor). Prea e mișto sa te distrezi, serios.(simt ca tocmai se mi se profileaza doua cornite deasupra capatanii, hmm, de ce oare?)
P.S. Laturăăăă bunăăăă, adu' ciocanu' ăla mare!!! Avem cornite la bord.
P.P.S. Sunt incurabila.