M-am trezit astazi la 7 si jumatate. De ce? Nu ca m-as fi culcat cu o data cu gainile noaptea trecuta si ma simteam foarte odihnita, nu; ci din motivul ca vecinii mei de la etajul 4 isi renoveaza casa a 3 oara in 2 luni cred si nu au gasit alta ora mai potrivita pentru a executa aceasta operatiune decat la 7 dimineata..e o tara libera ce sa mai. M-am trezit in zgomot de trantituri, bufnituri, bocnituri si bineinteles de bormasini care penetrau adanc peretii..pana la 9 si jumatate nu am mai reusit sa adorm, m-am lasat pagubasa si am ascultat acel fermecator d'n'b de bormasina. Atunci s-a si oprit partial, cred ca daramasera deja vreo 5 pereti, ramanand probabil doar podeaua, adica tavanul meu(ce usurare!). M-am mutat in alta camera, deja plictisita de ieftina reprezentatie de tip 'tehno-bum-bum-perete daramat'. M-am cantonat intre perne, doar doar sa pot sa adorm din nou. Asta s-a si intamplat, dar cand m-am trezit am constatat cu stupoare ca ceasul era 11 si un sfert, iar eu la 11 si jumatate trebuia sa ies pe usa pentru a ma intalni cu Lia la 12 si jumatate la statia de metrou Eroilor. Am facut pe super-woman(fara sa imi trag chilotii peste pantaloni) si am resusit sa fiu gata pana la 11:30. Numai ca Antonica nu a apucat sa observe incantatoarea vreme de afara(ploua cu galeata) si s-a imbracat pentru o zi cu soare, adica dress cu panaloni deasupra genunchilor.. In fine, m-am stropit toata, de parca eram un dalmatian cazut in dizgratie, m-am urcat in primul in 313 si chiar astazi imi expirase abonamentul. Nu va zic ca la penultima statie inainte de a coborî se urcau madamele controloare. 'Ia sa iti vad, fetita, abonamentul'. Inghetasem, il scot eu si vede muierea ca era expirat, incantata ca si-a gasit o fraiera. Cobor insotita de stimatele doamne exact la Big Berceni, care erau stapanite de o stare orgasmica ca au pus mana pe o eventuala vaca de muls șpagă. Numai ca nervii mei erau mai mari decat euforia lor. Pe un ton calm(tipete si urlete), ca numai asa te poti face inteles cu dumnealor, le-am explicat 'ca stiam ca astazi a expirat abonamentul si ca tocmai ma duceam sa-mi fac(asta era adevarul!)'. Dar nu, dansele nu puteau sa inteleaga, de fapt nu vroiau si sustineau cu tarie ca nu le intereseaza, ca eu sunt de vina ca nu am platit cursa asta si imi vor intocmi proces verbal, cu o amenda de 1 milion juma'. Ce vorbesti, Frantz? In momentul acela am explodat, le-am 'urat sanatate', adresandu-ma 'politicos' si le-am indemnat sa-mi faca proces pentru a se bucura de banii unei fete de liceu, caci la o matahala putitoare de doi metri nici nu ar fi indraznit sa ii ceara macar bilet sau abonament. Probabil, speriindu-se de mine sau dandu-si seama cat de penibile erau(una din doua), m-au lasat dracului in pace, dupa tot circul care mi-l facusera. Am luat metroul, am ajuns la Eroilor, probabil cea mai 'haladita' statie de metrou, mandrindu-se cu exponate de tipul fata 'bomboana-storcita', imbracata din cap pana in picioare intr-un roz bombon obosit, fata 'pisica masturbata de soarta', imbracata intr-un negru cu straluci, tot din cap pana in picioare si bineinteles baiatul 'pokemon-hausăr-gelat', imbracat in celebrul hanorac cu stele cu blanoi pe gluga si caruia ii se aude din casti, nimic altceva decat..o maneluta, asa de incalzire..hausăr autentic 100% manelist. Dupa ce am avut prilejul de a viziona aceste 'nepretuite' exponate si pe gratis in muzeul de la Eroi, a sosit si prietena mea Lia, care pot sa zic ca era intr-o stare mai deplorabila decat a mea(m-am mirat ca putea exista si asa ceva). In fine, ne-am incurajat una pe cealalta si am ajuns si la liceu. Bineinteles ca tanti Chirita, enervata de 'ridicatul' nostru nivel de cunostiinte la fizica, adica de -1, s-a decis sa ne dea o lucrarica asa, poate ne exprimam mai bine in scris decat la tabla(da,sigur). Mi-am pus caietul pe picioare si nu stiam nici ce sa copiez. Am stat ce am stat si dupa 5 minute in care am dezlegat si cele mai nepatrunse misterele nepatrunse ale inertiei, dupa ce am devenit Arhimede reloaded, am reusit sa scriu si eu ceva. Am iesit in pauza si mi-am descarcat nervii adunati pe tot parcursul minunatei zi, cu sau pe trei tigari si evident pe cei din jurul meu. Dupa aceea m-am calmat, dar si mai calma am fost cand am auzit ca Zamfir-chelie-butelie, profa de chimie si-a luat concediu medical. Am plecat de la liceu, bineinteles ploaia nu se oprise si pana la metrou eram mai uda decat as fi fost daca m-as fi scaldat in valurile Dunarii sau daca as fi facut altceva care as risca sa fiu vulgara daca as zice. Am ajuns in Berceni, in statie la 313, ploua in continuare, toata lumea in mod dubios avea umbrele, eu nu eram in posesia unui astfel de obiect. Aici urmeaza partea care m-a impresionat si m-a facut sa cred ca mai exista si oameni. Un domn s-a milostivit de biata catelusa plouata de mine si m-a lasat sa stau sub umbrela lui. Aproape ca eram socata, credeam ca oamenii de tip s-au ascuns undeva sub cerceii covrig si bluzele de lycra si ca nu mai vor iesi de acolo mult timp. Uite ca unul a scos capul. Bravo.Nota 10 de la Antonica. Bine, cu o floare nu se face primavara, dar e totusi un inceput.
Maine, sper ca lucrarile de renovare sa inceapa dupa ce plec eu la liceu, nu de alta , dar ca s-o mai scoata si pe bunica-mea din sarite si s-o faca sa se ridice din fata televizorului, respectiv a emisiunii 'Nora pentru mama'..
(si tot maine sper sa....!!!!.....)
Speranta moare ultima. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu