Aia bună, aia rea.

Dand la o parte cu grebloiu' toate traumele prin care am avut (s)extraordinarul prilej de a trece in decursul lunii mai, sa zicem ca sunt OM din nou(ce adanca a sunat asta, ma iau la intrecere cu sonda de forat petrol din curu' marii). Nu, pe bune, nici la du$m@n! nu le recomand o asa luna cum a avut Antonica. Pe moment am zis ca o sa ma duc la manastirea Cernica si ca acolo o sa-mi putrezeasca fiecare osisor. Pe urma m-am gandit sa ma spanzur cu mausu'(in haus), pe urma sa inghit toate componentele Unitatii Centrale, pe urma sa ma rad in cap mai ceva ca Britney Spears si dupa aceea sa-mi dau foc. In final am ajuns la concluzia ca sunt o psihopata si ca trebuie sa ma calmez cu o tigara, doua. M-am calmat cica in decursul lunii iunie. Cica. Ma rog, poate chiar meritam o asa perioada, fiindca intr-adevar nu sunt o sfanta. Da, nu sunt. Altii sunt si mai bagati in rahat ca mine, dar acum vorbesc strict de propria mea persoana. Sunt in ultimul hal de rautacioasa, mistocara, exchibitionista, orgolioasa, egoista si zgarcita. Vad chestia asta si incerc pe cat posibil sa ma temperez. Uneori insa devine extrem de greu, caci parca aceste super 'calitati' fac parte din mine aidoma organelor; ma guverneaza si de aceea tind sa sar calutu' mai mult decat trebuie(mult mai mult), dar atunci intervine 'ăl de Sus cu toata maiestria si imi da vreo doua peste capalau de imediat ma asez in banca mea schelalaind ca un catel la castrare. E cel mai bun 'calmant'. Bun, in sensul de eficient, caci gust dulce sigur nu are. O astfel de pastiloaie pe care a trebuit s-o inghit a fost luna mai. Am realizat ca in trei zile poti sa decazi cat in 235423543543, ca unele experiente te pot determina sa iti doresti sa te faci lesbiana sau calugarita. ca bautura pe stomacu' gol te determina sa faci lucruri mai mult decat necugetate si ca sunt o salbaltica in care urla hormonu' exchibitionismului. Pe cat sunt de rationala, pe atat ma fascineaza interzisul, andrenalina, lucrurile 'de nefacut', extreme. Din asta reiese ca sunt o persoana duala, cu doua parti antitetice: Antonica cea critica asupra tuturor gesturilor 'necugetate' si a atitudinilor 'deficitare', Antonica cea cu principii, cu ancora bine infipta in realitate; iar cealalta, o Antonica 'slaba', influentabila, care tinde spre toate relele cele mai rele, ce se arunca direct in gura balaurului. Ceea ce ma mai salveaza (pe langa Doamne-Doamne) este faptul ca atunci cand partea 'rea' intrece masura si incepe sa castige teritoriu, la un moment dat intervine partea 'buna'(aia cu baghetica si aripioare fulgoase)si ii da sutulete asa ritmice pline de critica pana ce balanta se echilibreaza si ma arunca din nou pe linia de plutire. Teoretic omul ar trebui sa fie facut dintr-o singura bucata, cel mai bine se zice in Coran ' In pieptul omului poate batea o singura inima, nu doua'. Practic, insa, fiecare individ e facut dintr-o parte 'rea' si o parte 'buna', dar la mine ma lasa wordless discordanta dintre cele doua, nu cred ca mai e mult si jumatate din mine se va colora in alb, iar cealalta in negru. Si stiti ce e si mai ciudat? Fiindca eu imi dau seama de toate lucrurile astea. E curios cat de obiectiva pot fi uneori cu mine si cat de 'la rece' ma pot vedea. Intrebarea fireasca ar fi acum 'Pai si de ce mama dracului nu faci nimic Antonico, daca tot 'te vezi' asa de bine?' Cred ca am fost destul de explicita, defectele enumerate mai sus, parca ma compun asa ca pe un puzzle. Sunt niste piese rupte, care pe moment le lipesc cu scuipat, doar ca sa nu li se mai ridice colturile. Daca le scot si le arunc direct, puzzle-ul nu va mai fi complet, fiindca nu pot sa urinez alte piese la fel. Asa ca incerc sa le uniformizez acele colturi pe cat posibil, ele se ridica iar si iar. In timp, insa, dupa mute eforturi, scuipatul se va face super-glue(o minune Dumnezeiasca, ceva) si atunci Antonica va fi o 'almost Santa-Antonica'.
Acum suntem in iunie, chiar la sfarsitul lui iunie si pot sa zic ca dupa un intens brain-storming, am realizat ca totusi merita sa nu ma fac calugarita la Manastirea Cernica(asta e concluzia concluzoasa a tuturor concluziilor). Prea e mișto sa te distrezi, serios.(simt ca tocmai se mi se profileaza doua cornite deasupra capatanii, hmm, de ce oare?)
P.S. Laturăăăă bunăăăă, adu' ciocanu' ăla mare!!! Avem cornite la bord.
P.P.S. Sunt incurabila.

Trăncăneală in miez dă' noapte.

Antonica: Ia zi preteno, cum e cu ciocolata aia?


Gia: Cu alune. Ea decide tot...TOT!


Antonica: Stapana noastra, ciucalata asta, trebuie sa avem grije. Țe-a facut bolboroci in stomacus ultima data parca, nu?


Gia: Da, mi-a facut cappucino, ce sa mai.


Antonica: Inca o data iti zic ai grije, eu nu vreau sa te influentez ca pe o jucarie de la 3 ani, dar iti zic ai grije.


Gia: O sa am, prietenii astia de kkt, lumea de kkt, totu' de kkt imi fac viata de kkt si ma fac sa dau afara mult..kkt.


Antonica: Aoleo, m-ai rascolit cu totu cu faza asta. Tocmai mi-am amintit cand am fumat prima tigara,etc.


Gia: Ai facut pe tine atunci?
Antonica: Am facut pe altu, de ce pe mine?


Gia: Pai da, ma gandeam eu, pe tine te barfesc la ceas de seara toti pe messenger, deci ai pe cine sa faci.


Antonica: Vezi ca stii, imi place ca pe tine nu te influenteaza fraierii din juru tau care se cred prietenii tai.


Gia: O stii pe aia cu timpu?


Antonica: Trece?
Gia: Nu proasto, de el depinde cand mancam, bem si ne cacam ciocolata cu alune. Ce e asa greu? Esti de cacao(50% concentratie)!


Antonica: Taci rapandulo, ca tot eu sunt mai sincera si mai melancolica decat tine. Ha!


Gia: Taci tu si mai bine fa un exercitiu de sinceritate(nu pozitia 69, cu siguranta). Asta de sinceritate e din ala cu minutu', stai sa te gandesti, sa atingi Nirvana, forta Zen, spanacuri din alea, buruieni fripte in acelasi recipient cu alunele din ciocolata.


Antonica: Poate iti otravesc cappucinou


Gia: N-ai cum.


Antonica: Ba da, iti pun in el ciocolata cu alune rectala sa vezi atuncea exercitii de sinceritate, 4 la o sutaa.


Gia: Bine, esti o rapandula. Stii ca ieri am iesit cu bicla prin Romanica, aveam o criza iemo, erau alunele prea prajite si m-au taiat pe gat.


Antonica: Se vede.


Gia: Erau doi prosti care erau sa dezmembreze si ultimele alune din mine, sa-mi ia pana si gustul de shaorma din gura si sa-mi indrepte si acolada dintre sticksuri. Sa dea cu usa peste mineeeeeee, chiar asa(nu ca as fi eu o oligofrena si era sa intru in ei din cauza bretonului ce mi se face triunghi intre ochi)


Antonica: Clar nu si-au luat permisul in Bucuresti. dar tu o sa ti-l iei, fiindca esti super Gia si mananci ciocolata cu alune!


Gia: Si totusi te-ai spalat pe fata cum ti-am spus eu, nu de alta ca dupa aia ma bate X cu biciu' electric peste coaiele pe care oricum nu le am.


Antonica: Pai si de ce atata panica?


Gia: Timpul.


Antonica: Nu era ala care trece?


Gia: Esti proasta si ti-ai luat permisul la Arges.


Gia: E ala cu mancatu' si cacatu' ce e asa greu?'


Antonica: In fine, o stii pe aia cu ursu?


Gia: Fram?


Antonica: Nu ma, nu ursu' pular. E un altfel de urs.


Gia: Circu' Globus?


Antonica: E o legatura, ca intre alune si ciocolata pot sa zic.


Gia: Esti nebuna?


Antonica: Sunt cappucino. Incantata.


Gia: Stii ca cappucinou' merge cel mai bine cu un seven Days MAX PLIN cu ciucalata(chiar ca decide tot)


Gia: Hai, zi-o pe aia cu ursu.


Antonica: Am uitat, tocmai mi-am inghitit aluna.


Gia: Ma, da tu esti chiar proasta.


Antonica: Cappucino.


Gia: Hai, da-te in hitul zilei(pentru melancolici-My heart will go on- celine dion : ) !


Antonica: Manca-mi-ai minutu' din prima bere pe care am baut-o si ciocolata cu alune a primului gagic!


Gia: Hai, sufla-mi-ai in prima tigara pe care am fumat-o de nervi, influentata de cei din jur, etc. !


Antonica: Bine, oricum stii ca intre mine si tine nu e ceva long-term, esti draguta esti simaptica, dar alunele mele plutesc in alta ciocolata.


Gia: Pai si cum nu e ceva de long term, din moment ce nu e nimic?


Antonica: Pai uite asa, mie nu imi plac lucrurile neterminate, prefer ursii pufosi.


Gia: Am inceput ceva ca sa avem ce sa terminam?
Antonica: Cappucinou facut la filtru.


Gia: Da, intr-adevar nu e ceva de long term, fiindca l-am dat pe gat imediat si a rezultat..ciocolata cu alune, evident.


Antonica: Hai fi sincera acum, mergem maine la Water Park?


Gia: Te lasa ursul pufos?
Antonica: Nu stie, i-am dat ciocolata cu alune sa-l tin ocupat. Ursu, il stiti voi(tu)...


Gia: Aha. Lol. Hai sa punem punct.


Antonica: .


Gia: Pai da nu inteleg care e problema, frate?
Antonica: .


Gia: Hai, acuma da-mi blogul tau sa-l citesc.


Antonica: Am luat pauza, o sa mananc ciocolata cu alune ca sa am timp si chef si minute din alea, stii tu.


Antonica: Si totusi maine Water?
Gia: Da.


A doua zi la Water.


Gia: Bzzzzz??


Antonica: Bou in jug.


Gia: Acvila.


Antonica: Ciocolata cu alune, a dracului de muuuulta.


Gia: Urs.


Gia: Oligofren.


Antonica: Puta oparita.


Gia: Is he better than me? Did you get what you want?


Antonica: Cat o sa ma injuri daca voi avea intentia de a-ti spune:buna :)...?


Gia: Pot sa iti dau la lorgean si sa-ti zic pa in mortii matii?


Antonica: Scuza-ma te iubesc, iti daruiesc my choco si vin la tine cu tot cu bicla si putica oparita si te scot si in Freim. Si totusi mergem la mec sa mananc? Asta dupa ce fac duj.


Gia: Ce a zis vulpea la arici?


Antonica: Ce a zis, lumina ochilor mei bulversati de bretonul triunghi?
Gia: Ia un urs si marsi de aici!


Antonica: Mi-am tras gagic cu nas Partie, mai trebuie sa ne luam skiuri si sa ne facem un duj in timp ce prestam un exercitiu de sinceritate, revenind in aria taraniilor si a ipocriziilor.


Gia: Are spranceana impreunata? :"> :"> :">


Antonica: Da si e pufoasa ca blanita unui ursulet nou-nascut :X:X:X



Gia: Bai, eu trebuie sa plec, te las sa-i mangai spranceana lu' gagica'tu si sa aluneci pe partie.



Antonica: Stai ca me-a dat sms.



Gia: Te-a dat? Ce zice?


Antonica: Zice ca tocmai si-a ras spranceana de nervi ca si-a pierdut penseta.

Michael Jackson, mereu aproape. 25 years of Thriller the best sold all time album.

In 2008, Robert Thompson, profesor de media autovizuale la Universitatea din Syracuse, New York spunea:' Michael Jackson este exemplul perfect al persoanei distruse la nivelul de glorie pe care l-a atins'. Sa fi fost stresul, oboseala extrema, viata tumultoasa pe care a dus-o, numeroasele operatii estetice de vina pentru incetarea din viata a Legendei Pop? Nu stim cu siguranta cauza sau cauzele care au generat decesul, insa stim ca lumea asta a ramas mai saraca. Ma simt..naspa, foarte naspa, fiindca nu am trait perioada anilor '80 sa pot purta si eu jacheta rosie din piele si sa ma bucur din plin de fiecare melodie, de fiecare album al sau. Si iar ma simt naspa fiindca Michael a reinviat asa si nu cum isi propusese, prin intermediul celor 50 de concerte din iulie in Europa. Nu stiu, pentru mine Michael la prima vedere ar putea fi impartit in doua. Michael-personalitatea, pe culmile gloriei si a carierei muzicale, si Michael-omul, privat de o viata personala si aflat intr-o continua controversa(numeroasele scandaluri sexuale-il amintesc pe cel din 2005 cu minorul de 13 ani). Practic Michael-omul nici nu a existat, a fost inclus in Michael-personalitatea, acesta dedicandu-se in totalitate in tot ceea ce a facut. Post-mortem o sa ne dam seama si mai mult ce a insemnat Michael Jackson de fapt pentru industria muzicala(si o sa ne lasam de cacaturi, zvonuri, barfe rautacioase cum ca i-ar fi cazut nasul intr-un concert- ceea ce de fapt nu a fost deloc adevarat); ca a fost un Thriller intre toate Comediile de pana atunci si intre cele de acum.
O stea care va straluci mereu intre toate wanna-be'urile existente si pre-existente, pentru ca
M(usic) is for Michael and Michael is for M(usic).

Din nou miscellaneous.

Bai zambaretilor, n-am vazut in viata mea asa ceva(zici ca sunt pe Pamant din Jurrasic, mucoasa de mine); vreau sa scriu despre atatea si totusi nu am puterea sa leg nici doua jegoase de cuvinte. Nu ma pot concentra deloc, mereu imi vin in gand alte si alte mizerii care se astern in straturi-straturi peste ceea ce vreau sa debitez eu aici. Parca neuronu' meu s-a facut flocirica de popcorn: BOOM. S-au intamplat multe in ultimu' timp si tot la multe am fost obligata sa asist. Iar scarba mare. Rezumatul ar fi: o bastarca de om, anti-talent privind scrisul( si in orice domeniu daca stau sa ma gandesc mai bine) si frumos ca mosu' de 10 sute de ani in maiou stand in scaunu' cu rotile cu un dejt in nas, o arde emo cu statusele, cacatele si incearca sa defineasca diferite concepte filosofice pe blogusor. Nu pot sa zic decat sarmanu' puțică opărită. Poate o sa se poata privi in viitorul apropiat intr-o oglinda fara sa se faca muci in fata lui. Iar asta cand se va intampla, fățăul de lorgean si-l va vedea(am facut si rima..na' ca incepe sa-mi revina inspiratia plecata la curve). Lasandu-l pe oparit la o parte, din perioada asta am extras si ceva educativ daca pot sa ma exprim asa(normal ca pot, imi permit, ce pusca mea). Mi-am dat seama ca.. daca te dai pe toboganul semi-abrupt de la Water Parku' din Otopeni exista o sansa sa ramai fara sutien sau sa ti se deschida sutienu'. Zic asta din proprie experienta, bine Antonica bulanoasa cum e ea, a avut super norocu' sa i se deschida pe sub apa fara ca nimeni din jurul ei sa observe si sa izbucneasca in ras animalic cu spume la gura sau sa iasa din piscina in strigate melodioase de 'Ha ha ha, băăă ce i-a cazut lu' aia sutienuu'. Si mai zic asta observand o individa cu constitutie balenoida frecandu-si suncile de acelasi tobogan, care la plonjare, sutienu' nebunu' si-a luat zboru' mai ceva ca de pe aero -Otopeni. Si am mai invatat ceva, tot in perioada asta. Am invatat ca daca te porti porceste cu oricine intr-o perioada a vietii tale, iti iei spit peste bot pentru fiecare minut in care ai fost o scrofo-poarca si ai rânit in moloz. Ti se rastoarna cocina in cap fara discutii si ramai cu ratul umflat si sangerand. In fine, important e ca fiecare din noi are o latura porcina care trebuie trasa de coada covrig si temperata pe cat posibil. Unii deja trebuie s-o incalece si sa-i bage doua degete in rat, dar asta e partea a doua. Dupa cum am zis, am de lucru bai copilasi, trebuie sa scriu si sa uit de toate cacaturile insignifiante care imi apasa adanc neuronu' pe moment. Daca stau putin sa ma gandesc tocmai am recunoscut ceva. Mi-am recunoscut latura umana, aia cu corason. E el mic si negru, bate o data la coispe mii de ani, dar e. Exista ceva care o apasa si pe Antonica, care o face sa fie mai putin Antonica, de aia si panica asta(acum pe fundal o melodie de udat batista de muci si bale din buzunaru' stang si el patat de aceeasi consistenta semi-fluida). Promit ca asta e ultimul miscellaneous si ca o sa trec la aparat, ce ugeru' vacii, cui o sa-i ramana cocalarii, pizdipoancele, Naomi, Pamela, Dănuț, Roxy, politicienii, controlorii RATB, etc.? Ce o sa se intample cu Marinela? A zis ca imi scoate ochii cu furculita daca nu stau sa-i ascult ultimele trancaneli. Clar, Antonica ramane in dă haus cu tot cu maus, cu parere de rau profunda si cu lacrimi scremute pe obraz pentru cei enumerati prima data si pentru multi altii. Chiar daca inpspiratia o sa se mai duca la agatat pe DN, promit ca o sa-i mai strang doua gauri ale centurii de castitate pana ce i-oi tempera hormonu', cam jucaus el asa de fel.

Miscellaneous

Vai, despre cate am de vorbit. Nici nu stiu cu ce sa incep, in primul rand am de continuat 'Sahara Pipera', pe urma am de desfiintat blogul unei fiinte, care este cam prea lins in gaoz de telenoveliștii din jur, pe urma am de vorbit de clasele de uman, pe urma sa fac mișto cu toata gratia de un oligofren fara viata care deja incepe sa ma sece decat linge podeaua in jurul meu si al carui unic scop in viata e sa-i arunc eu doua/ trei firimituri cu bale din gura. Se tavaleste pe jos in fata mea, descrie cercuri cu corpul pe podea, sta in varful cozii, mai elimina niste zaharisme, doar doar mi-o curge mie o lacrima pe obraz si ma duc la el sa-i dau o limba. Prietene, stii ce a zis vulpea la arici? Daca nu stii, ai Gugăl. Mai pe scurt sugi p..aiu'. Lasand la o parte lucrurile despre care am de vorbit/scris, mai am si niste lucruri de facut: s-o gasesc pe Elodia, sa semnez un contract cu Roxy manelista ca sa-i imputim de talent pe cei din jur, sa-mi iau pantaloni de training din nylon pe care sa-i asortez cu o pereche de slapi cu paiețele si baretuțe de zebra, sa-mi omor toti dusmanii/sa le iau toti banii(pac, pac), sa ma lansez la OTV in calitate de ultim rebut si nu in ultimul rand, sa ma apuc de filme porno adica sa fiu pe culmile situatiei, sa zbor pe matura, sa lustruiesc tancul pana ce voi capata onorabilul titlu de: ' Cea mai incapatoare piscina family'. Ce? Ce nu vi se pare normal? Am zis ceva care sa nu fie in conformitate cu lucrurile care la ora actuala si-au pus al dracului de puternic stapanirea peste societatea romaneasca si o mai si jongleaza cum vor? Oameni buni, Noi chiar suntem chiori, orbi, prosti, retardati, in ultimul grad de nepasatori sa lasam tot ce e 'bun' sa fie aruncat undeva intr-un colt plin de rahat si mai mult sa fie promovat tot ce e mai jegos, toate non-valorile? Si intr-un asa hal, incat sa ajungem sa ridicam non-valorile la rang de valori? Ce Dumnezeu, hai sa ne trezim odata din letargia asta, ca parca suntem anesteziati. Inteleg, gluma e gluma, 'haha ce pitipoanca/haha ce cocalar', dar de la asta pana a ajunge sa ne 'convertim' aproape toti la curentul gipsy..e o mare mare diferenta, credeti-o pe Antonica. Ba mai mult, curentul asta sa ajunga sa fie promovat si la tembelizor. Aici as vrea sa fac referire la postul lui Dănuț, al dreacu Dănuț care scoate audienta si dintr-un paiete. Nu el e un jegos ca da spectacole de circ si ne prezinta o menjaerie intreaga seara de seara, noi suntem de vina ca stam si ne benoclam. Mai din curiozitate, mai ca mai vrem sa mai ranjim fasolea, tot la Dănuț ajungem. Dar partea proasta e ca unii iau de bun ce se petrece acolo(unii=majoritatea). Putini sunt cei care inteleg mesajul acelui post de fapt, caci are un mesaj, in ciuda aparentei lui de promovator de non-valori. Este un pamflet, dragii mei cei dragi, un PAMFLET, scoate in evidenta toate cariile societatii roamnesti actuale, intr-un mod neacademic intr-adevar, dar le scoate in toata goliciunea si profunzimea lor. Sa nu va indoiti o clipa ca Dănuț nu e baiat destept. E dat dracu, ne prezinta Rumenia in curu' gol. Dar cati intelegem asta si cati luam de bun ceea ce se petrece in emisiunile lui? Asta e intrebarea intrebatoare.
Trecem si peste Otv, o sa aloc un post intreg in dezbaterea acestui subiect, pana una alta ma duc sa ma impusc. Fantoma mea o sa revina la aparat.

Sahara Pipera

Da bai astia mici si zgomotosi, ia sa va zica Antonica prin ce a trecut domnia ei nu mai departe de ziua de ieri. Ma trezesc de dimineata(pe racoare, sa-mi scot oaia la plimbare). Nu, asta era doar o melodie, dimpotriva chiar era ditamai soarele care parca topea si inscriptile 'de puta madre' de pe tricourile majoritatea cetatenilor. O zi perfecta pentru balaceala, de scaldat celulita si vergeturile in cel mai sublim amestec de apa cu clor. Vorbisem cu super prietenele mele cu o zi inainte, ca daca vremea ne va fi favorbaila vom merge la mirobolantul, extra irefutabilul club Atlantis, localizat niciunde in alta parte decat in zona de super basini Pipera, total opusa cardinal mie care vietuiesc in zona Berceni. Cum vremea a fost optima, soarele ranjind la noi, nu l-am putut refuza- trebuia sa mergem sa ne arfim si noi pe acolo. Prietena Alexandra vietuieste in Baneasa, iar prietena Giorgiana la doua blocuri de mine. Am stabilit sa ne intalnim cu Alexandra la statia de autobuz Piata Baneasa. Ajungem la Piata Romana, ne mai topim/scurgem putin, ne mai strangem la loc, ne urcam in autobuzul 301 directia Baneasa, vocea aceea de pitipoanca pe baterii anunta ca tocmai urmeaza statia Piata Baneasa. Dar vai, autobuzul nu opreste, sare cu gratie si rapiditate in roti(vrum vrum) aceasta statie, oprind de-abia la urmatoarea si anume la aeroport. Ce aveam altceva de facut, decat sa o luam perpedes inapoi la Piata Baneasa? Si o luam asa noi pe carare, teleleu teleleu pe marginea Dn1-ului aflat vesnic in constructii si reabilitare. Evident in ritm de claxoane si de 'ce frumoasee esteti feteleee'. Pe langa faptul ca ne simteam ca niste Pusichet dolz, ultimele practicatoare ale dezmierdarii cocosului, mai era si cacalau de caldura de ne venea sa ne dam jos si oasele de pe noi. Ajungem noi aproape de Piata Baneasa, la care un cetatean, cu o etate de nici mai mult nici mai putin de 75 ani, cu pieile atarnande, in loc sa zica 'sa traiti tataie' ca un batranel simpatic ce era, isi strange buzele ridate sub forma de pupic. Doamne, al dreacu mos pedofil, ce dracu, umbla cu scula in traista alaturi de rosii si patrunjel; si-si incovoaie buzele la minore. Am ramas masca, imi venea sa-i dau un pumn de sa-l intineresc cu 284 de ani. Ma rog, poate nu isi luase cele 1312 de pastile si incepuse sa delireze, sa zicem ca asta ar fi cauza(optimista eu asa de fel). Bun, trecem si peste naughty-tătăiță si iata-ne in statie. Vine prietena Alexandra, 'muah-muah', 'fatăăăăă', etc. Evident ca era pe niste tocuri tocoase de-ti venea sa mergi in maini pe ele, ca de obicei de altfel. Incurabila aceasta prietena Alexandra. In fine, ne imbarcam noi in 301 directia Pipera. Inauntru, oamenii erau asezati astfel: o familie de tigani puturosi, care nu au cunoscut sapunu' Duru si care jucau fotbal cu niste carti in partea din fata(Rumenia!!), iar in spate tot restul oamenilor, aproape cu pungile la gura din cauza 'miresmei de primavara' ce venea din partea din fata.
Traseul avea sa continue..jungla de abia se infatisa..
(zici ca fac reclama la deodorant din ala, Leidi Pizdic)