Rectific, sunt o oligofrena.

Rectific, aproape de toti.

Spune pe bune.

Subsemnata Antonica, printesa de Berceni City, salbatica salbaticelor, nebuna nebunelor, orgolioasa orgolioaselor, exchibitionista exchibitionistelor vrea sa transmita tuturor fanilor(parte ei(parte masculina) ca ii iubeste(o iubire din aia cum n-a vazut nici Parisu') si ca ii stimeaza pana la idolatrizare( Sa traiti bineee..!). Adica ma doare in cur de voi toti. Serios.

Rușine!!

Rusine ca ne-ati privat pe noi astia mai muciosi si mai nou-veniti pe Pamant de muzica lui, prin nepromovare! Stiam intr-adevar ca Michael Jackson e un mare artist, dar nu stiam, nu auzisem la tembelizor nicio melodie de a lui. Ba mai mult, mai aveam si o parte din albumele lui prin casa, pe care le-am descoperit acum cateva zile. Cand auzeam de Michael Jackson, automat prin minte imi treceau cuvintele 'operatie estetica', 'nas cazut in timpul concertului', 'pedofil', in niciun caz 'pop', 'rege', 'megastar', 'Mtv', 'scurt metraj', 'moonwalk', cum ar fi trebuit de fapt. Si nu numai mie, ci tuturor astora mai new-arrived. Rusine, ca nu l-ati promovat aproape deloc in ultimii ani, ba l-ati mai si ponegrit si improscat cu noroi, barfe, zvonuri, scandaluri sexuale, toate proiectiile voastre imaginare, ale unor escroci care fiecare a vrut sa ciupeasca cate ceva. Dupa ce a murit fizic, ati inceput sa-l promovati sa zicem pe sfert asa cum merita. Omul asta e un zeu, serios. Cred ca pot sa ascult melodiile lui incontinuu zece ani la rand fara sa ma plictisesc. Va zic la modul cel mai sincer, ca orice alta melodie, orice alt interpret actual mi se par niste jeguri sub unghie. Si ma gandesc ca atata timp am respirat degeaba fara sa ii ascult melodiile si fara sa-i urmaresc clipurile, de care acum nu ma mai satur, v-am zis.

Rusine, voua cacatilor din media.

Dintre toate lucrurile, lucrușoarele, chichițele, căcărițele de pe lumea asta, cel mai tare ma apasa incertitudinea, ceata, gogosile de smog.

Were dă fac ar iu, Cupid?

Si uite asa a ajuns dubioasa de Antonica sa citeasca poezioare si sa viseze la cai verzi pe pereti. Pardon, roz. Ia uitati cum devine un om, 'ne om'. Maine, parca ma vad sub nucu' din gradina vecinei de la parter scarpinandu-ma in crestet si scriind si eu cine stie ce bazaconii lacrimogene de-ti sare siropu' pe nas. Asta pana arunca aia cu o oala cu apa fiarta pe mine, pe motiv ca ii acopar vederea la strada. Sa ma fereasca Doamne-Doamne sa ajung in stadiul ala de gasca in coma alcoolica, nu beata, in coma alcoolica repet. Prefer sa intru pentru o saptamana intr-o satra de țigănoi carora le put picioarele(hau$ pe balan$) decat sa ajung in stadiul ala de nefericita. Ma rog, dupa cum probabil ati remarcat inca nu sunt in starea mea de kilăriță(INCA). Cand voi fi, ceru' se va cutremura, baraca se va rasturna, burta șucarului se va desumfla. Asa, trecand peste asta, vreau sa va zic ce am observat eu ca proasta la drumu' mare. Fiind om, fiinta sociabila prin definitie, ma anturez cu n si n persoane. Si stiti ce am observat in ultimu' timp? Niciuna nu e fericita, pe niciuna n-o aud : 'Bă coae ce bine-mi mergeee!!' Si ma deprima al dracului, sa mor; dar daca stau sa ma gandesc mai in profunzime, chiar daca toti din jurul meu ar fi fost hepi, lalala, guru-guru, tot m-as fi simtit deprimata. Deci cum o dai, tot nu e bine. Cat nu sunt eu hepi, nimic nu e bine. Doamne ce egoista imputita sunt si ce exprimare rudimentara am utilizat in propozitia anterioara. Dar sa fim seriosi acuma, cat sunteti fericiti va mai doare in firul de par de pe cracul stang de gandacii umanoizi din jurul nostru? Va zic eu, ca in mare majoritate(99.9%) nu. Fiindca astia suntem, oameni, toti o apa si-un pamant. Ne gandim numai la curu' nostru, cat de mult sa luceasca. Ca eu ma gandesc in mod deosebit, asta este, asta sunt. Cred ca v-ati dat seama copilasi dragalasi la ce ma refer cand zic 'fericire'. Ma refer la treburile alea adanci, corasontiste. Da, da, exact la alea. Cum ziceam, vad in juru' meu tot felul de situatii: fete care se calca in picioare in fata unui pulărău, doar doar ca sa-l tina langa ele; relatii aparent 'miere si lapte', suflate cu poleiala, gogosi, care in realitate nu sunt nimic altceva decat niste labe triste; pipițe orgolioase care nu pot efectiv sa-si recunoasca sentimentele adevarate; pulărăi la fel de prosti si orgliosi; pipițe si pulărăi care sufera asa in top- secret unii dupa ceilalti; pipițe care se resemneaza si se multumesc cu un pulărău mai defect; pulărăi care se resemneaza si se multumesc cu pipițe mai strambe; pipițe futute si lasate; pipițe inselate si deceptionate; din nou pulărăi la fel; pipițe traumatizate si in ultimul grad de scarbite de vreun ex si exemplele pot continua. Acum o sa-mi ziceti ca situatiile astea sunt de cand lumea, ok, nu va pot contrazice nemilosilor, doar ca nu stiu acuma parca s-au adunat asa toate imprejurul meu. Va jur ca in ultimul timp nu mai din astea aud si parca imi vine sa-mi astup urechile cu palmele mele de baschetballista. Si totusi parca ma deprima si mai rau decat daca as fi vazut in jurul meu numai tipi si tipe lingandu-se, avand nuorisori ruoji deasupra capatanii si inghesuindu-se prin toate colturile si coltisoarele existente. Aproape ca imi vine sa fac eu pe Cupidonu'. Al dreacu', o fi plecat si asta prin Turcia la all-inclusive sa-si mai bronzeze curu' ala alb ca branza de vaca. De aia le-o merge prost tuturor privind amoru' turbat. V-am zis de nu-mi vine sa-mi pun o ghirlanda da' salcie pe post de chiloti, o tufa de trandafiri in cap, doua frunze la pept, sa iau arcu' facut din bete cu care ma jucam la 6 ani si zace acum cel mai probabil in curu' balconului si sa-i impung eu direct in gaoz pe toti fraierii care sufera din x motiv legat de inimior. Mama, mama, ce ar fi atunci! Daca ma voi enerva prea tare, voi face asta la un moment dat, chiar cu riscul sa ma prinda politia(pac pac), sa ma intrebe 'cin' te crezi tu fă, Betmen? Hai la sectie si dup'aia la spitalu' 9 de boli psihice'. Nu ma enervati. Si chiar daca voi face asta; pana la urma Cupidonu' meu cine va fi? Cine va fi Cupidonu' lui Cupidon? Na, ca v-am inchis. Pentru ca va zic din proprie experienta, stiu sa dau sfaturi, bla bla bla, sa rezolv fel si fel de situatii hamoroase ale celor din jur(chiar si fara tufa de trandafiri pe capalau); numai pentru ale mele nu am cheia, probabil am inghitit-o cand eram mica si mucoasa si o fi ruginit pe acolo prin stomac.
Daca apare Cupidon ala tru intr-un hepi final, atunci sa zicem ca s-ar gasi rezolvari pentru multi, chiar si pentru batuta cu pliciu' de soarta de Antonica. Haideti sa-l gasim, nu fiti lenesi, jegosi, infecti, rude cu rinocerii! Pe asta sigur nu l-a omorat Cioacă, va zic eu. Daca il vedeti, cumparati repede de la primu' butic o ciocolata din aia Laura, ordinara. Nu rezista la asa ceva, al dreacu' grăsan mâncăcios si parfumat. Cum vine asa in zbor, flai flai, sa insface ciocolata, ii ziceti ca prin Bucarest e nevoie de interventie speciala. Promit pe cuvantul meu de cercetas ca dau recompensa toate bombele nucleare pe care le am ascunse sub patul de la mine din camera si toate cartonasele cu fotbalisti pe care le colectionez de la 4 ani(mai preșăăăăăs). Numai aduceti-l pe bolovanu' Cupidooooooooonnnnnn!!!!!!

Mi-e somn, sete si n-am fumat nimic de doua ore. A, mai e si 3 noaptea.

Se vede.

Da.

Da, am ajuns ca la ora 1 si 8 minute sa citesc poezii(repet POEZII) de Nichita Stanescu. Nu inteleg mai nimic din ce citesc. Sunt limitata, dar eu citesc. Simt nevoia sa citesc cuvinte frumoase, sa-mi creez imagini frumoase. Dubios, atat pot spune. Ieri, cand m-a prins o naravasa de ploaie pe la Piata Unirii, am intrat in Mc Donald's, mi-am luat o cafeluțăn si am scos din geanta 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi' de Camil Petrescu. Acum o sa va uitati tâmpi la monitor si o sa va intrebati ce cauta cartea asta la mine in geanta. Raspunsul este ca printre farduri, ochelari de soare & co. am reusit sa-i fac loc si cartii asteia, doar doar mi-o veni cheful s-o citesc, dat fiind faptul ca face parte si din bibliografia pentru clasa a 10-a. Un gen de terapie(ca pentru dilii), s-o stiu acolo alaturi de mine, sa ma preseze ca TREBUIE sa o citesc; fiindca v-am zis ca in ultimul timp nu prea imi mai sta capatana la nimic. Asa, cum ziceam, am scos cartea, m-am asezat comod, picior peste picior si am inceput sa citesc. Si am citit si am citit, etc. la la la, pana am ajuns la pasajul in care personajul principal Stefan Ghiorghidiu isi descrie nevasta: 'cu ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar, cu neastamparul trupului tanar, cu gura necontenit umeda si frageda, cu o inteligenta care irumpea, izvorata tot atat de mult din inima cat de sub frunte, era, de altfel, un spectacol minunat.' Buun, asta a fost partea in fata careia, fratilor, efectiv am inceput sa plang. Bine, nu va imaginati ca plangeam ca o baba dintr-un sat ce merge alaturi de cotregiul funerar, nu; dar de ce sa nu recunosc ca mi-au fost smulse niste lacrimi. Nu stiu exact de ce m-a atins atat de tare descrierea asta. Am avut prilejul sa citesc altele si mai pompoase, pline de metafore si metaforele care il determinau probabil si pe Iron Man sa verse o lacrima de petrol. Poate cantitatea imensa de 'frumos' cuprinsa in acele cuvinte simple; 'Atata frumos in niste cuvinte simple'. Si totusi, dupa cum v-am zis, 'frumosul' l-am intalnit in doze infinit mai mari si totusi nu m-a sensibilizat atat de tare. Dupa aceasta scena de tipul Acasa TV (fata in Mc Donald's, cu cartea in mana , careia pe obraz ii fuge o lacrima..ce dramatic, ce trist, haideti sa ne taiem in grup cu lamaa..sau mai bine sa comandam doua meniuri Big Tasty mari cu sos dulce acrisor si maioneza.varianta b clar.), am inceput sa vreau 'FRUMOS'- Pansament pentru traumele suferite in luna mai, rani pline de puroi galben si inglodate pe margini de sange negru, coagulat de scarba. Asa am deschis cartile de poezii. Aici frumosul este omniprezent; ii simti omniprezenta, chiar daca nu il percepi in toata profunzimea. Stii ca e si asta e tot ce conteaza. Apoi devine aidoma unui drog, azi de exemplu trebuia sa plec si nu puteam, chiar nu puteam sa las cartea din mana, am si intarizat la locul de intalnire din cauza asta. Parca ma lipise cineva cu 'Picatura', eram ca intr-un gen de transa, nu vroiam decat..FRUMOS si mai mult FRUMOS.



Da, si nu sunt nebuna si nici partial indragostita.