Da fratilor, tocmai am inceput seria 'Marinela' care va asigur ca nu va tine cat serialul Elodia. Ce sunt eu, Diaconescu? De fapt, daca stau sa ma gandesc chiar as vrea sa pot fi 'ca el' din mai multe privinte, mai putin cea cu 'bagatul' in tomberon de catre Tolea, dar sa lasam asta. Vreau sa justific intr-un fel de ce am inceput sa scriu aceasta 'serie', desi eu nu trebuie sa dau explicatii pentru nimic din ceea ce fac, bine, decat daca nu este ceva flagrant de genul sa fac trafic de droguri si de alte prafuri, resturi, de tras pe nas, pe ochi, pe ***, ceea ce va asigur ca nu este cazul. Asa, in primul rand vreau sa intelegeti ca ceea ce am scris aici nu sunt frustrarile sau gandurile mele ascunse, fiindca un blog nu cred ca are aceasta destinatie, in alta ordine de idei daca aveam de gand sa scriu asa ceva, le scriam pe o fituica, o bucata de hartie igienica sau poate in cel mai rau caz intr-un jurnal si nu le expuneam pe tava cu 'mar in gura', 'onlain', pentru toata 'pulimea', fericita detinatoarea de internet. Marinela este un personaj fictiv, repet FICTIV, care nu exista in viata reala(am facut si un pleonasm, ca sa intelegeti dracului!) si fiecare individ/a se poate identifica cu ea si cu intamplarile prin care trece. Acum ca Marinela aduce fizic cu mine si imi seamana din niste puncte de vedere, nu inseamna ca sunt eu, ascunsa in spatele acestui nume! Vreti adevarul? Pur si simplu nu aveam imaginatie in acel moment, asta e motivul si in plus intamplarile sunt fictiune pura(adica nu sunt reale..), sunt jocurile si inventiile mintii mele la fel ca si Marinela. Intamplarile sunt 'tip', adica ma repet a 903246327-oara, orice proletar poate sa treaca prin ele. Eu nu am urmarit sa fiu indentificata cu ea, desi majoritatea asta a inteles si nu a reusit sa priveasca dincolo de ingustimea randurilor. Asta e, data viitoare voi incerca sa fiu mai explicita si voi mai 'largi' la minte. Dupa cum am scris si in introducere, scopul blog-ului nu e s-o fac eu pe 'nevasta disperata', ci este cu totul altul, dar de..asa faci si cu un frigider -il bagi in priza fara sa mai citesti instructiunile si pe urma te pomenesti ca a bubuit(ups!eroare..e da' las ca ai garantie) ca nu ai citit ca ii trebuie un acumulator special care trebuie atasat la priza obisnuita. Acum, in urma justificarilor anterioare sper din tot 'corasonul' ca Marinela nu va mai fi asociata cu nimeni(o sageata cat Nikita inspre mine) doar sper, stiti cum e speranta moare ultima. Si totusi, povestea va continua.
P.S. ( Bai astia, sentimentele mele, etc. nu le stiu decat eu si cu...vai ce imi scapa...aaa..MINE. Persoana 'Antonia' nu exista pe acest blog decat sub forma de 'voce critica', nu se scalda intr-o baie de egoism, egocentrism si se declara subiectul lui principal.)
Ati vrea voi.
Frica de mâine. Sau cum e să fii părinte în vremurile astea
Acum 5 săptămâni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu